Noutăți ·
RIL admis
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8o din 30 ianuarie 2015 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 5 din 8 decembrie 2014 (Decizia nr. 5/2014) privind examinarea recursurilor în interesul legii declarate de către Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 348 din Codul de procedură penală privind competența de a se pronunța asupra măsurilor preventive pe durata soluționării contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală.
1. Obiectul recursului în interesul legii
Prin recursurile în interesul legii formulate de către Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a arătat că în practica judiciară națională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 348 din Codul de procedură penală privind competența de a se pronunța asupra măsurilor preventive pe durata soluționării contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală.
2. Optica jurisprudențială
a) Într-o primă orientare a practicii, competent să se pronunțe asupra măsurilor preventive este judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate, respectiv acela învestit și cu competența soluționării contestației întemeiate pe dispozițiile art. 347 din Codul de procedură penală.
Astfel, potrivit acestei orientări, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate și având spre soluționare contestația a verificat și legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat, invocându-se ca temei legal dispozițiile art. 348 raportat la art. 207 din Codul de procedură penală.
b) Într-o a doua orientare a practicii, alte instanțe au apreciat că, dimpotrivă, competent să se pronunțe asupra măsurilor preventive a fost considerat judecătorul de cameră preliminară de la instanța competentă să judece cauza în fond.
În cadrul acestei orientări jurisprudențiale s-au conturat două puncte de vedere diferite privind verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive de către judecătorul de la instanța sesizată prin rechizitoriu, astfel:
– pronunțarea asupra măsurilor preventive s-a realizat de judecătorul de la instanța competentă să judece cauza în fond, în calitate de judecător de cameră preliminară și conform dispozițiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară;
– judecătorul de la instanța competentă să judece cauza în fond s-a pronunțat asupra măsurilor preventive, însă în exercitarea funcției de judecată și conform reglementărilor care normează măsurile preventive în cursul judecății.
3. Opinia Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție
Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin recursul în interesul legii promovat, a considerat că pe durata soluționării contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală competența de a se pronunța asupra măsurilor preventive aparține judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă să judece cauza în fond, conform dispozițiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară.
4. Opinia Procurorului General al PÎCCJ
Procurorul general a apreciat că, în temeiul art. 348 din Codul de procedură penală și al argumentelor deduse din interpretarea art. 347 alin. (1) și (3) din același Cod, singura soluție legală și funcțională este aceea potrivit căreia în procedura de cameră preliminară, de la sesizarea instanței cu rechizitoriu și până la rămânerea definitivă a soluțiilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară conform art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, inclusiv prin soluționarea contestației prevăzute de art. 347 din același Cod, competența pronunțării asupra măsurilor preventive aparține judecătorului de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu.
5. Opțiunea Înaltei Curți de Casatie și Justiție
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursurilor, pronunțând următoarea soluție:
”În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 348 și art. 347 din Codul de procedură penală stabilește că:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecății a fost atacată cu contestație, are competența de a se pronunța asupra măsurilor preventive, conform dispozițiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluționarea contestației prevăzute în art. 347 din Codul de procedură penală”.
SURSA: http://www.juridice.ro/358740/ril-admis-verificarea-legalitatii-si-temeiniciei-masurii-preventive.html ; ANDREI PAP