În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8o din 30 ianuarie 2015 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 5 din 8 decembrie 2014 (Decizia nr. 5/2014) privind examinarea recursurilor în interesul legii declarate de către Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizând interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală privind competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive pe durata soluţionării contestaţiei prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin recursurile în interesul legii formulate de către Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală privind competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive pe durata soluţionării contestaţiei prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală.

2. Optica jurisprudenţială

a) Într-o primă orientare a practicii, competent să se pronunţe asupra măsurilor preventive este judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară celei sesizate, respectiv acela învestit şi cu competenţa soluţionării contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 347 din Codul de procedură penală.

Astfel, potrivit acestei orientări, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate şi având spre soluţionare contestaţia a verificat şi legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpat, invocându-se ca temei legal dispoziţiile art. 348 raportat la art. 207 din Codul de procedură penală.

b) Într-o a doua orientare a practicii, alte instanţe au apreciat că, dimpotrivă, competent să se pronunţe asupra măsurilor preventive a fost considerat judecătorul de cameră preliminară de la instanţa competentă să judece cauza în fond.

În cadrul acestei orientări jurisprudenţiale s-au conturat două puncte de vedere diferite privind verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive de către judecătorul de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, astfel:
– pronunţarea asupra măsurilor preventive s-a realizat de judecătorul de la instanţa competentă să judece cauza în fond, în calitate de judecător de cameră preliminară şi conform dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară;
– judecătorul de la instanţa competentă să judece cauza în fond s-a pronunţat asupra măsurilor preventive, însă în exercitarea funcţiei de judecată şi conform reglementărilor care normează măsurile preventive în cursul judecăţii.

3. Opinia Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin recursul în interesul legii promovat, a considerat că pe durata soluţionării contestaţiei prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive aparţine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă să judece cauza în fond, conform dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară.
4. Opinia Procurorului General al PÎCCJ

Procurorul general a apreciat că, în temeiul art. 348 din Codul de procedură penală şi al argumentelor deduse din interpretarea art. 347 alin. (1) şi (3) din acelaşi Cod, singura soluţie legală şi funcţională este aceea potrivit căreia în procedura de cameră preliminară, de la sesizarea instanţei cu rechizitoriu şi până la rămânerea definitivă a soluţiilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară conform art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, inclusiv prin soluţionarea contestaţiei prevăzute de art. 347 din acelaşi Cod, competenţa pronunţării asupra măsurilor preventive aparţine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu.

5. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursurilor, pronunţând următoarea soluţie:
”În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 şi art. 347 din Codul de procedură penală stabileşte că:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecăţii a fost atacată cu contestaţie, are competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive, conform dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei prevăzute în art. 347 din Codul de procedură penală”.

SURSA: http://www.juridice.ro/358740/ril-admis-verificarea-legalitatii-si-temeiniciei-masurii-preventive.html ; ANDREI PAP